Archive for December, 2008

in vacanta

Posted: December 31, 2008 in personal
Tags: ,

…acolo sunt, in Harghita, mai exact in Praid, la Casa Piratilor, incercand sa ma bucur si sa profit pe cat se poate de saptamana asta de liniste. Nu tu teste de MGCP sau RTP sau IPsec, nu tu master in week-end, nu tu Asterisk sau alte jucarele off-job.

Doar o carte cu nuvele (G.G. MarquezOchi de caine albastru), TV-ul (unde ruleaza Discovery sau episoade mai vechi din Columbo, telefoanele (ca, mnah, mai suna unii-altii sa ma felicite de Craciun/Revelion), prietenii si prietenul. Btw, pentru poze, vedeti la monsieur pe blog, ca el are camera si drept de autor pentru poze :p

Cum am ramas de capul meu pe laptopul lui Eugen, nu m-am putut abtine sa nu pun post pe blog, insa inspiratia si sarmalele nu fac casa buna…Diseara avem bal mascat…daca scap intreaga din costumatia mea, o sa pun si poze 🙂

Happy New Year!

Discovery Science

Posted: December 22, 2008 in media-culture, promote
Tags: ,

Am renuntat la TV, pentru ca nu vreau sa imi dau demisia, sa nu mai mananc sau sa nu dorm, stand continuu pe Discovery Science. Lucru care nu ma impiedica sa pun stapanire pe TV acasa la monsieur, ori de cate ori apuc.

Week-end-ul asta am prins un reportaj interesant despre (ultimul) zbor al navetei spatiale Columbia, de pe 16 ianuarie 2003, primul zbor NASA din acel an. Cei de la Discovery Channel au relatat povestea lansarii, au adunat interviuri cu cei 7 membri ai echipajului si au reconstituit revenirea pe Terra a navetei. Aceasta a cazut undeva in Texas, intr-una din cele mai vechi comunitati din stat. Povestea e relatata pe Discovery News, iar o scurta prezentare flash se gaseste pe site-ul Discovery Channel, Remembering STS-107.

Concluzia este ca nu imi voi lua TV, tentatia de a re-deveni zombie fiind mult prea mare pentru moralul meu afectat de 4 ani de liceu cu Discovery 24/7, insa imi scot seria “Greatest Discoveries Complete”, HDTV, toate cele 9 parti.

discov

High Priority on Genetics ;))

O vara la Baden-Baden

Posted: December 19, 2008 in reading
Tags: , , ,

Am cumparat cartea asta vara trecuta, din gresala. Cat am stat in Strasbourg, la internship, am avut ocazia sa vizitez frumoasa statiune din Baden-Wuerttemberg si m-am indragostit de ea, mai ales de baile si saunele de acolo. Dupa ce am citit postfata insa, mi-am dat seama ca romanul nu e nici pe departe o carte turistica, ci o lucrarea memorialistica despre Dostoievski.

Medicul Leonid Tipkin isi imagineaza calatoria cuplului Feodor si Anna Dostoievski in 1867, in Baden-Baden. Cei doi chiar si-au petrecut acea vara in Germania, insa Tipkin putea numai sa-si imagineze calatoria si evenimentele petrecute acolo. Romanul publicat de Humanitas descrie demonii lui Dostoievski, patima lui pentru bautura si jocurile de noroc, precum si sacrificiile sotiei lui, pentru a ramane alaturi de Feodor si a-l ajuta sa treaca de perioada aceasta.

baden_baden

Mi-a placut povestirea, descrierea evenimentelor, dar mai ales descrierea sentimentelor celor doi, a situatiilor de cuplu, a sacrificiilor pe care le fac unul pentru celalalt… Cele mai multe aspecte ale povestirii seamana mult cu stilul dostoievskian, prezenta “patimii”, a “petei de nebunie” caracteristica demonilor lui Dostoievski, pata care pune stapanire pe constiinta individului si il determina sa faca lucruri reprobabile, atat de catre societate, cat si de sine insusi.
Ideea centrala, cel putin asa cum am simtit-o eu citind romanul, este aceea a sublimarii artistului, in realitatea acelui secol, din lipsa posibilitatilor financiare de afirmare. Mi se pare trist ca mor artisti, ca, pana la urma, poate in fiecare zi moare un geniu, nu fizic, ci trebuind sa faca altceva decat a-si exercita genialitatea artistica.

Am urat sa invat comentarii la romana, in scoala; cred ca sistemul “educational” din Romania te departeaza rapid de placerea de a citi o carte buna, insa daca reusesti sa treci peste asta si sa citesti o carte, O vara la Baden-Baden merita investitia de timp si de efort.

BTS and blackmetal

Posted: December 12, 2008 in media-culture, technical
Tags: ,

O saptamana de MGCP intensiv si configurari de Call Agents pe Cisco BTS si CCM.

Merge cu Gorgoroth, Carpathian Forest, Amon Amarth si Disturbed.

Have I mentioned I hate Cisco?

iarna la inot

Posted: December 9, 2008 in personal, promote
Tags: ,

Dupa 4 ore de MatLab si inca 3 de somn, corpul meu tipa “vreau la inot!”. Asa se face ca azi la 06:30 AM eram fluturas in piscina de la WorldClass, alaturi de, surprinzator, alti cel putin 10 barbati, care inotau de zor.

Nu stiu cum se pot trezi oamenii aia la 5 – 05:30 sa vina zilnic la piscina, insa reuseam si eu performanta asta anul trecut. Cat era iarna de friguroasa, cu 122 sau 126 din Ghencea in jumatate de ora, la 06:30 cel mai tarziu eram in piscina – acum m-am lenevit. Dupa 30 de minute de inot continuu, vin 10 minute de jacuzzi, apoi shower, inca 2 reprize de sauna uscata cu ulei de menta (Plafar rules), apoi masca de piersici si masaj cu unt de cacao.

Binenteles, prin curtoazia celor de la WorldClass, toate acestea se desfasoara pe fundalul muzicii lui Miles Davis. Preferata mea ramane, irevocabil, sauna uscata, imbogatita cu ulei de menta sau eucalipt si cu “‘Round Midnight”.

Ce mod mai placut de a-ti incepe ziua?

Azi e o Zi

Posted: December 8, 2008 in promote
Tags: ,

Azi e o Zi este o initiativa a catorva tineri din Bucuresti, de a aduce putina bucurie batranilor de pe strada, cu ocazia Sarbatorilor de Iarna.

Participantii strang bani sau ajutoare materiale, dupa posibilitati, iar toate fondurile duc la cumpararea de cozonaci, dulciuri sau vin pentru batranii de pe strada. De cumparaturi se ocupa chiar cei care au contribuit cu bani/bunuri, la fel si de distribuirea plaselor, nu exista contabilitate si nu se da chitanta celor care pun bani :P. Impartirea plaselor cu cadouri se face de obicei pe 24 Decembrie, in Ajunul Craciunului. Fotografii de la actiunea din 2007 se pot gasi pe <a href="Blogul lui Andrei, organizatorul din 2007.

De ce te-ai implica in aceasta actiune? Nu iti aduce niciun beneficiu, nu dam bani acelor oameni, nu ii ajutam cu mare lucru, e doar un gest frumos de sarbatori…

Toward the Terra

Posted: December 7, 2008 in media-culture
Tags:

Pentru ca nu am caldura, apa calda si nici Internet de cateva zile, am reusit sa termin de vazut serialul Toward de Terra si acum, cat prind o ora de Internet, sa fac un scurt review.

Toward the Terra e povestea oamenilor din viitor, controlati de masini, incercand cu ajutorul controlului masinilor sa isi elimine slabiciunile. O parte dintre ei dezvolta insa capacitati deosebite, numite Mu-factor, care-i face superiori celorlalti, buni telepati, buni luptatori. Serialul e lupta dintre oamenii “normali”, care se agata de un sistem informatic pentru a putea avea o directie in viata si oamenii Mu, care indraznesc, cel putin o parte din ei, sa isi decida singuri soarta si sa lupte pentru libertate. In episodul final se va vedea ca toti sunt oameni, pana la urma.

Mai presus de placerea de a vedea o poveste interesanta si un anime bine facut, m-a impresionat evolutia personajului Keith Anyan, “the bad guy”, un om perfect din punct de vedere genetic, programat genetic de si ca o masina, cu reactii logice si calculate, un strateg perfect si un luptator fara sentimente. Imi aminteste de placerea mea de lucra cu masinile, pentru ca au reactii previzibile si bine descrise, pentru ca nu e loc de erori, sau de sentimente. Oamenii gresesc, erorile sunt prin definitie umane, masinile sunt reliable si safe… Concluzia serialului de 24 de episoade este ca oamenii sunt cei importanti, dorinta lor de a trai, puterea de sacrifiu pentru ceilalti si puterea de a iubi. Realizand acest lucru, Keith ajuta la distrugerea sistemului alaturi de personajul principal, Jomy, si alege sa spere in puterea de a reusi a oamenilor.

Sper sa pot si eu sa invat ceva din seriale de genul asta…ca pana una-alta, revin la Asterisk-ul meu drag. Pe ordinea de zi: IVR, Megaco, Skinny, H323, H248, DVPN si IPsec NAT-T

cuantele din mailul meu cu bancuri

Posted: December 3, 2008 in technical
Tags: ,

Pentru ca nu as vrea ca atunci cand imi spamez prietenii cu bancuri sau poze haioase, diverse alte persoane (rau intentionate) sa citeasca acest mail sau, mai rau, sa adauge/stearga poze/bancuri din el, si apoi sa spuna ca acel mail e trimis asa de mine, e o idee buna criptarea si semnarea digitala a respectivului mesaj.

Cum deja ne-am obisnuit cu factorizarea algebrica a modulului in clase mari de resturi, folosind Conjectura lui Goldbach sau cu optimizarea acestor calcule intr-un inel izomorfic folosind Teorema Chineza a Resturilor, ma gandeam ca poate gasesc o varianta mai sigura de a-mi proteja bancurile de personajele rau-voitoare care imi citesc mailul…

O astfel de “varianta” este folosirea criptarii cuantice sau distribuirii cuantice a cheilor. Principiul este cel interesant, pentru ca Ideea vine din fizica cuantica, asa cum apare in modelul de incertitudine al lui Heisenberg. Acest model demonstreaza faptul ca un sistem caracterizat de doua variabile nu poate fi complet identificat prin valori ale ambelor variabile, la un acelasi moment de timp si cu o anumita marja de eroare data. In fizica cuantica, particula este definita ca o unda: pozitia undei arata unde este concentrata acea unda la un anumit moment; pozitia ei este incerta in masura in care unda este imprastiata, iar momentul este incert in masura in care lungimea de unda este inexact definita:
: daca aceasta unda are o pozitie definita clar, atunci are o lungime de unda nedefinita, iar singurul tip de unda cu o lungime complet definita este oscilatia periodica infinita in spatiu, care nu are o pozitie definita. Principiul incertitudinii cere ca, atunci cand este masurata pozitia unui atom, procesul de masurare sa schimbe momentul acelui atom cu o valoare incerta, invers proportionala cu acuratetea masurarii. Cantitatea de incertitudine nu poate fi fi redusa sub o anumita limita, indiferent de procesul de masurare.

Acum, revenind la mailul meu criptat, cum ma ajuta “unda” asta sa nu-mi vada un eavesdopper bancurile? 😛 Se pare ca nu ma ajuta, cel putin nu in felul in care m-ar fi ajutat dificultatea matematica in a calcula inversul logaritmilor in clase de resturi prime mari (dificultate redusa la numarul de milioane ani MIPS dealtfel, deci nimic incantator aici). Toate schemele de securitate cuantica se bazeaza pe Principiul lui Heisenberg, anume pe faptul ca nu se poate realiza o masuratoare, fara a introduce o modificare in sistemul masurat. Astfel se poate realiza un canal de comunicatie intre doi utilizatori, imposibil de spart, fara a crea o anumita distorsiune. Orice tentativa de eavesdropping ar lasa un semn asupra atacului.

Pe 21 Octombrie, celebrul matematician si criptograf Bruce Schneier a publicat un articol pe pagina lui web despre criptografia cuantica, manifestandu-si “entuziasmul” pentru ideile aduse de aceasta in domeniul securitatii informatice: “While I like the science of quantum cryptography — my undergraduate degree was in physics — I don’t see any commercial value in it. I don’t believe it solves any security problem that needs solving. I don’t believe that it’s worth paying for, and I can’t imagine anyone but a few technophiles buying and deploying it. Systems that use it don’t magically become unbreakable, because the quantum part doesn’t address the weak points of the system.”

Un alt articol interesant a fost publicat ceva mai demult de catre CSA, membri ai Cambridge Information Group, intitulat Quantum Cryptography: Privacy Through Uncertainty. Acest articol mi se pare indeosebi interesant, deoarece face o scurta comparatie intre metodele matematice ale securitatii pe care o stim noi in acest moment si cele aduse de fizica cuantica. Este descris un model de distributie a cheilor, sunt investigate cateva tipuri de atacuri si e prezentat un inventar al tehnologiilor din domeniu la momentul respectiv.

Modelul este controversat, se pare…insa poate are sanse de implementare si…poate ca in acest fel bancurile mele vor fi in siguranta…

And I would send a message
To find out if she’s talked,
But the post office has been stolen,
And the mailbox is locked.
– Bob Dylan

Computerline – undeva se poate

Posted: December 2, 2008 in promote, technical
Tags: ,

Computerline este o companie infiintata de un pusti de 13 de ani (in 2000), pe nume Erich Troxler, actualmente cu sediul in Zurich, initial fiind plasata in orasul natal al lui Erich, Schlierbach-Elvetia.

Initial, Erich facea pe tech-guy-ul pentru rude si prieteni, iar apoi a inceput sa ceara bani pe serviciile sale. Dupa 2 ani (la 15 ani), cifra lui de afaceri era de 100000 de franci elvetieni, iar majoritatea serviciilor prestate erau pentru companii din Germania. Ulterior s-a extins si in Elvetia, iar acum are filiale in Dusseldorf, Zurich, Geneva si Glattbrugg. De la pustiul de 17 ani care invata linux si scripting intreband una-alta pe cunoscutii care stiau mai multe decat el, Erich merge acum pe la intalnirile RIPE, MS sau OpenSource din lume si are o afacere a lui, care ii permite ca la 22 de ani sa isi cumpere apartament nou in Zurich sau sa mearga la golf in Anglia.

Computerline e reseller de echipamente si tehnologii pentru Home Office si Small Business, dar si pentru ISP; partener MS, dar cu multi parteneri din domeniul IT&C, ofera solutii de securitate si suport pentru acestea. Ceea ce m-a impresionat, insa, este Datacenter-ul; Computerline ofera Server Hosting, Server Colocation si tool-uri de management personalizat al sistemelor. Majoritatea sunt facute in-house, 100% Linux, iar echipamentele se invartesc pe undeva pe la blade-uri HP.

dc

In afara muncii de la firma, Erich incearca sa se tina si de scoala, sa isi viziteze familia, sa schieze, sa mearga pe la concerte rock si sa invete limba romana, ca sa se poata intelege cu prietena… Cine a zis ca nu se poate?