Archive for May, 2010

IKEv2 BIS – via vmp

Posted: May 27, 2010 in technical
Tags: ,

http://tools.ietf.org/html/draft-ietf-ipsecme-ikev2bis-11

Fixuri de spec si alte chestii interesante. Looking forward to an IKEv2 complete world of IPsec :d

The Left Hand of God

Posted: May 26, 2010 in reading
Tags: ,

Au reusit sa o gasesc numai in limba romana. Paul Hoffman a mai scris si “The Wisdom of Crocodiles” si “The Golden Age of Censorship”.

Cred ca nu am reusit sa citesc o carte mai eclectica decat aceasta, pana acum. Mi-a placut la nebunie. Combinatia de stiluri, de prezentari, personajele bine conturate, misterul, suspansul, desfasurarea actiunii, felul in care se face povestirea… Cred ca un review foarte bun e urmatorul:

http://fantasybookcritic.blogspot.com/2009/12/left-hand-of-god-by-paul-hoffman.html

left-hand-of-god
PLOT SUMMARY: The Sanctuary of the Redeemers is a vast and desolate place—a place without joy or hope. Most of its occupants were taken there as boys and for years have endured the brutal regime of the Lord Redeemers whose cruelty and violence have one singular purpose—to serve in the name of the One True Faith.
In one of the Sanctuary’s vast and twisting maze of corridors stands a fourteen-year-old boy. He has long-forgotten his real name, but is now called Thomas Cale. He is strange and secretive, witty and charming, violent and profoundly bloody-minded. He is so used to the cruelty that he seems immune, but soon he will open the wrong door at the wrong time and witness an act so terrible that he will have to leave this place, or die.
His only hope of survival is to escape across the arid Scablands to Memphis, a city the opposite of the Sanctuary in every way: breathtakingly beautiful, infinitely Godless, and deeply corrupt. But the Redeemers want Cale back at any price . . . not because of the secret he now knows but because of a much more terrifying secret he does not…

The Left Hand of God

Posted: May 24, 2010 in reading
Tags:

meg

Posted: May 24, 2010 in reading
Tags:

Steve Alten se cheama autorul; si defapt sunt mai multe volume, din care eu am citit doar pe ultima – se pare, desi mie mi s-a parut mai degraba a fi prima – si cu siguranta sfarsitul era deschis. Nu pentru ca as fi auzit de carte, ci pentru ca eram in aeroport si nu voiam sa adorm. Am vrut ceva SF, usor. Am ales Meg datorita faptului ca era scriitorul era BestSelling author pentru USA Today si New York Times si, daca tot a fost o experienta americaneasca, am zis sa fie pana la capat. Am terminat de citit cartea acum cateva zile.

O poveste interesanta despre Panthalassa si animalele preistorice care se pare ca ar fi supravietuit acolo. O poveste cu rechini mari si fiorosi si oameni cutezatori care vor si sa-i protejeze, dar inteleg si amenintarea pe care acestia o reprezinta. Pe langa povestirea antrenanta si descrierile realiste apare si saga lui David Taylor, fiul de 20 de ani al bine-cunoscutului biolog marin Jonas Taylor, care ajunge sa faca scufundari in Panthalassa pentru a o salva pe cea pe care o iubeste.

Overall, o poveste usoara de avion 🙂

meg4big

studiu clasic

Posted: May 18, 2010 in media-culture
Tags: ,

Alexi Laiho (Children of Bodom) – my favorite quitar player

classic

Concertul a fost super genial. Nimic de comentat. Nu stiu cum mosnegutzii astia amuzanti au putut sa fie atat de punctuali si sa faca un asa show dinamic la varsta lor.

Poze si inregistrari sunt pe MetalHead:

http://www.metalhead.ro/MHTV/Ep_112___AC_DC_live_in_Piata_Constitutiei-AC_DC___Back_In_Black-sid-112-cid-3476-l-1.html?utm_source=Newsletter__Newsletter_MetalHead.ro&utm_medium=&utm_campaign=newsletter_9348

http://www.metalhead.ro/poze/Poze_Concert_AC_DC_la_Bucuresti-foto-gid-122016-l-1?utm_source=Newsletter__Newsletter_MetalHead.ro&utm_medium=&utm_campaign=newsletter_9334

Seattle – WA – day..whatever

Posted: May 15, 2010 in travel
Tags:

Din pacate nu prea am apucat sa fac poze per zile…asa ca vin toate la gramada. Sunt de prin jurul hotelului unde stau. Restaurantul mexican minune cu mancare super buna se cheama Tu Casa.

Miercuri seara am fost la un restaurant american de pe malul lacului Sammamish, Anthony’s, cu mancare foarte buna, dar si scumpa, fata de restul locurilor pe unde am mancat. Aici am apucat si eu sa comand “american steak” – medium well done. Ge-ni-al. Oamenii astia stiu sa manance 😛

Si daca ar fi numai asta. Joi seara unul dintre colegi m-a dus la shopping, intr-un outlet din nordul orasului, iar la intoarcere am oprit la Cheecake Factory, in Bellevue. Aici am zis ca hai sa incerc si eu un hamburger, altul decat ce ai manca in mod normal la fast-food. Colegul meu cica cel mai bun hamburger in US, la fast-food, este Wendy’s, iar ce fac cei de la Cheecake Factory e mult mai bun si decat ala. Dupa hamburger voiam sa dorm acolo, insa am fost obligata sa iau cheesecake – like…nu are sens sa mergi la Cheesecake Factory si sa nu mananci tocmai cheesecake. Deci, am comandat Tiramisu Cheesecake. Sincer, cred ca nu am mancat un dulce mai bun in viata mea. Sper sa faca din asta si in Romania (da, stiu, slabe sperante) sau sa ma mai trimita in US :P. Ceilalti pot face orice doresc, eu una ma abonez la CheeseCake Factory. Nu numai e mancare multa si extraordinar de buna si restaurantul e super genial decorat, insa toate astea sunt foarte ieftine: un hamburger am dat undeva la 6-7 dolari, si la fel si pe cheesecake. Ori, la Anthony’s, o friptura din aia relativ medie era cam de 3 ori mai scumpa.

Altceva…oamenii sunt foarte draguti, mereu iti zambesc, mereu te intreaba daca mai doresti ceva, daca te mai pot ajuta cu ceva. In restaurant ti se aduce apa imediat ce te asezi la masa si apoi nu apuci nici sa bei 30% din ea ca vin repede sa umple paharul la loc. Imediat ce te asezi la masa, ti se aduce paine cu unt (oriunde am fost, painea a fost geniala). Chelnerii sunt mereu pe faza, vin sa ia comanda imediat, daca zici ca mai vrei cateva minute sa te gandesti, dupa cateva minute apar, iau comanda, si nu stai mai mult de 10 minute sa vina (timp in care oricum ai de-a face cu painea cu unt 😛 ). Mancarea vine mereu pe un platou/farfurie incalzita, nu arde si nu e rece, e tocmai buna de mancat. Dupa ce ai comandat desert (sau dupa ce ai zis ca nu mai vrei desert), ti se aduce nota de plata si ti se spune “take your time to look over this” – sau ceva in genul. Nu trebuie sa astepti niciodata, niciodata nu simti ca astepti, ca esti uitat acolo la masa, mereu vine cineva sa te intrebe daca esti multumit de mancare si daca mai vrei ceva.

Frate, oamenii astia cum pot? La noi de ce nu se poate asa? La hotel oricare angajat ma vede ma saluta si ma intampina cu un zambet politicos. Te fac sa te simti bine, relaxat, servit indata samd… E super genial. Ce pacat ca maine plec spre Romania 😦 . Daca nu ar fi monsieur acasa si familia mea, cred ca m-as ascunde undeva aici, ca nu as vrea sa mai revin in tara mea posaca 😦 .

Seattle – WA – day 2

Posted: May 12, 2010 in travel
Tags:

Work work work. Astazi am participat la o intalnire de gradul 3 daca vreti sa-i spuneti asa 😛 anume i-am cunoscut pe unii dintre nenii care scriu spec-urile de IMS, in special pe un nenea care a lucrat la spec-ul de P-CSCF. Binenteles, dupa faza asta tzopaiam si eram super super entuziasmata ca toata lumea a inceput sa faca misto de mine 😛

La pranz am mers la Matt’s, unde am mancat un somon super yummy. Si apoi am bagat Starbucks. Aici am o dilema cu unul dintre colegi, pentru ca amandoi sustinem ca “eu” sunt cel mai mare fan Starbucks ever… Ongoing war.

Unde stau eu, la Silver Cloud Inn, au astia un obicei interesant: in fiecare marti seara, pentru cateva ore, au asa-numitul “Customer Recognition Evening” cand te servesc cu bere si vin si tot soiul de branzeturi si alte antreuri foarte bune. Asa ca am mancat putin la intoarcere, am baut un pahar de vin demi-dulce si apoi am plecat spre “adevarata” masa de seara. Care pot sa spun ca a fost cea mai tare masa pe care am luat-o de cand sunt in US. Restaurantul e mexican si e atat de aproape de Silver Cloud Inn, incat noi am intrat pe usa din spate, care era la 10 pasi de hotel, deci nu stiu cum se cheama 😛

Ca sa-l citez pe unul dintre colegi, el nu a mancat niciodata mancare mexicana in Europa asa cum fac oamenii astia aici. Mi-am luat si eu Fajitas de pui. Mi-au adus un platou imens cu tot soiul de fasole, avocado, salata, rosii si sour-cream – partea de garnitura, lipiile frumos puse intr-un “castron” care se inchidea sa le pastreze calde, si apoi a venit si puiul, pe o tigaie aburinda abia scoasa din cuptor. Foarte BUNA mancarea. Si foarte multa. Oricat m-am straduit, nu am reusit sa mananc nici jumatate din ce-mi pusesera ei acolo. La astia trebuie neaparat sa merg din nou, 1: ca sa vad cum naiba se cheama minunea de restaurant si 2: ca sa iau si la pachet fajitas de pui :d

A. Si, desi colegii m-au sfatuit sa iau si ceva cu alcool, asta ca sa vada daca mai vorbesc despre Linux, handover-uri si IPv6 tot cu acelasi avant, nenea chelnerul a zis ca el nu crede ca am 21 de ani. Cum nu aveam pasaportul la mine, a trebuit sa ma multumesc cu niste fresh de capsuni foarte bine venit dupa fajitas-ul de pe platou.

[Pozele cu Cristina mancand fajitas o sa vina de la colegul cu iPhone-le, ca la mine camera foto statea cuminte langa pasaport, in camera.]

Seattle – WA – day 1.5

Posted: May 10, 2010 in travel
Tags:

Sau care ar mai fi ordinea. Somnul meu a ajuns sa fie segmentat in reprize de cateva ore, urmate de alte 4-5 ore in care ma uit pe pereti. Desi e 3 noaptea, nu pot sa dorm. Azi-noapte au trecut cateva vapoare si au buhanit si huruit si, dupa vreo ora, a trecut si un tren pe undeva prin apropiere. Plus senzatia ciudata cand m-am uitat pe geam apa umpluse toate plaja, din cauza fluxului. Acum ploua usor si e innorat, dar m-am ambitionat sa ies pe-afara si sa fac cateva poze.

Imi place mirosul de apa sarata, de mare. Mi-e asa dorm sa merg la mare. Pe de alta parte, sper sa nu mor de foame, pentru ca americanii astia stau cam slabut la capitolul mancare consistenta dimineata. Cafea, ceva cereale, niste cornuri si paine prajita de cateva feluri. Din pacate cam tot ce am mancat pana acum este ori foarte dulce si lesinator, ori foarte condimentat, de nu mai simti gustul adevarat al mancarii. Cred ca am sa urmez sfatul lui monsieur sa “vizitez” White Castle sau Wendy’s sau un steak house sa vad daca imi schimb parerea. Din acest punct de vedere cel putin, mi-e dor de bucataria franceza si de cea englezeasca – un full english breakfast luat la 7 dimineata imi tinea de foame pana la ora 3 dupa-amiaza. Ori aici, dupa 2 ore de cand am mancat, deja mi-e foame 😦

Dupa cum ziceam, pentru ca azi-noapte nu puteam dormi, am reusit sa termin cartea pe care am cumparat-o pe Heathrow, Raven – Blood Eye, de Giles Kristian, saga foarte captivanta a unui tanar viking care si-a pierdut memoria in urma unei lovituri la cap, dar destinul il aduce in “haita” a cateva zeci de vikingi care fac tot soiul de nazbatii pe teritoriul Angliei de astazi. Alaturi de ei, invata sa lupte, sa supravietuiasca si sa-si apere prietenii, ajungand sa realizeze ca defapt si el trebuie sa fie un om din aceeasi natie de luptatori, in ciuda faptului ca nu mai are nicio amintire mai veche de 2 ani…

Raven-UK

Seattle – WA – day 1

Posted: May 10, 2010 in travel
Tags: ,

Ok…soo..I did it. Sunt in US. Dupa muuultee ore de zbor, nici nu mai stiu cate, stat vreo 5 ore in Heathrow, ratat Shuttle-ul catre hotel din motive de iesit din aeroport la vreo ora dupa ce Shuttle-ul plecase, luat un taxi cu un nenea indian ff vorbaret si simpatic, ajuns la hotel, ramas cu gura cascata cand am vazut camera (queen double-bed) si view-ul catre lacul …nu stiu deocamdata cum ii zice, spre rusinea mea, dar ma voi informa.

Practic, de la geamul camerei mele se vede lacul si plaja :p . Trebuie neaparat sa fac o plimbare, dar maine, ca acum sunt terminata. Chestia aia cu dormitul in avion la mine nu merge, nici chiar dupa o sticluta de vin de Bordeaux alb foarte bun.

Oamenii de pe aici sunt foarte vorbareti si joviali si, mai ales, foarte mandri de orasul lor verde (declarat cel mai verde din US nu stiu cand) si de aeroportul lor verde si de oamenii super pregatiti de aici.

Eu stau undeva in Tacoma city, dar hotelul e asta, Silver Cloud Inn.