Seattle – WA – day 2

Posted: May 12, 2010 in travel
Tags:

Work work work. Astazi am participat la o intalnire de gradul 3 daca vreti sa-i spuneti asa 😛 anume i-am cunoscut pe unii dintre nenii care scriu spec-urile de IMS, in special pe un nenea care a lucrat la spec-ul de P-CSCF. Binenteles, dupa faza asta tzopaiam si eram super super entuziasmata ca toata lumea a inceput sa faca misto de mine 😛

La pranz am mers la Matt’s, unde am mancat un somon super yummy. Si apoi am bagat Starbucks. Aici am o dilema cu unul dintre colegi, pentru ca amandoi sustinem ca “eu” sunt cel mai mare fan Starbucks ever… Ongoing war.

Unde stau eu, la Silver Cloud Inn, au astia un obicei interesant: in fiecare marti seara, pentru cateva ore, au asa-numitul “Customer Recognition Evening” cand te servesc cu bere si vin si tot soiul de branzeturi si alte antreuri foarte bune. Asa ca am mancat putin la intoarcere, am baut un pahar de vin demi-dulce si apoi am plecat spre “adevarata” masa de seara. Care pot sa spun ca a fost cea mai tare masa pe care am luat-o de cand sunt in US. Restaurantul e mexican si e atat de aproape de Silver Cloud Inn, incat noi am intrat pe usa din spate, care era la 10 pasi de hotel, deci nu stiu cum se cheama 😛

Ca sa-l citez pe unul dintre colegi, el nu a mancat niciodata mancare mexicana in Europa asa cum fac oamenii astia aici. Mi-am luat si eu Fajitas de pui. Mi-au adus un platou imens cu tot soiul de fasole, avocado, salata, rosii si sour-cream – partea de garnitura, lipiile frumos puse intr-un “castron” care se inchidea sa le pastreze calde, si apoi a venit si puiul, pe o tigaie aburinda abia scoasa din cuptor. Foarte BUNA mancarea. Si foarte multa. Oricat m-am straduit, nu am reusit sa mananc nici jumatate din ce-mi pusesera ei acolo. La astia trebuie neaparat sa merg din nou, 1: ca sa vad cum naiba se cheama minunea de restaurant si 2: ca sa iau si la pachet fajitas de pui :d

A. Si, desi colegii m-au sfatuit sa iau si ceva cu alcool, asta ca sa vada daca mai vorbesc despre Linux, handover-uri si IPv6 tot cu acelasi avant, nenea chelnerul a zis ca el nu crede ca am 21 de ani. Cum nu aveam pasaportul la mine, a trebuit sa ma multumesc cu niste fresh de capsuni foarte bine venit dupa fajitas-ul de pe platou.

[Pozele cu Cristina mancand fajitas o sa vina de la colegul cu iPhone-le, ca la mine camera foto statea cuminte langa pasaport, in camera.]

Advertisements
Comments
  1. Anonymous says:

    21… pai stiam ca ai doar 18 🙂

  2. sin says:

    deci ti-a fost lene sa pierzi 10min dus-intors sa-ti iei pasaportul sa poti sa te alcoolizezi si tu cum trebuie, nu ?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s