Archive for December, 2010

vacanta – pe scurt

Posted: December 29, 2010 in personal
Tags:

1. dormit ceva mai mult decat de obicei: de la 6-7 ore la 8-9 ore

2. terminat de vazut “Lie to me” cu tiranul

3. mers pe la parinti

4. inceput sa scriu la lucrare pentru scoala: constat ca cele mai de folos “notite” imi sunt postarile mele aleatoare pe blog si diagramele facute in “dia”; probabil nu voi reusi sa ma vad cu niciun prieten, din cauza de scris pentru lucrare

5. Starbucks – si am spus tot πŸ˜€

6. am descarcat “La Traviata” HD

7. and the best for last: stat in brate la tiran cat mai mult posibil pana il disper πŸ˜€ πŸ˜›

519QH34N88L._SL500

Verdi

Posted: December 16, 2010 in media-culture
Tags: , , ,

De ceva vreme ascult Life and Operas of Verdi, lectiile predate de super profesorul Robert Greenberg prin The Teaching Company. Sunt 32 de lectii de cate ~45 de minute fiecare, absolut geniale si absolut genial prezentate – Greenberg == the best audio books author so far.

Imi place foarte tare faptul ca aflu atatea lucruri despre Omul Verdi, nu neaparat autorul de opere Verdi, corelate frumos cu evenimente din istoria Italiei, evenimente imposibil de retinut la mine in cap in orele seci de istorie internationala. Aflu ca Verdi a fost sarac-sarac, ca a fost dat la scoala la insistentele lui Antonio Barezzi, un tip bogat din oraselul Buzetto unde a ramas Verdi pana la moarte. Ulterior, Verdi s-a casatorit cu fiica lui Barezzi, avand 2 copii. Din pacate, la 26 de ani, dupa ce abia scrisese o singura opera (Oberto), ii mor nevasta si cei doi copii, la intervale scurte de timp – moment in care Verdi era contractat sa scrie o opera COMICA. Evident, opera a fost un esec. Toate celelalte opere ale lui Verdi sunt tragice – no wonder – la ce istorie a avut autorul (mai putin ultima, Falstaff)… Intr-un final, traieste si in alt final se si insoara cu Giuseppina Strepponi, o soprana super talentata, dar cam …libertina (avand 4 copii din mai multe relatii neoficiale), motiv pentru care oamenii din Buzetto, unde cand incepe sa aiba bani isi tot cumpara mosii Verdi, ii arata cu degetul. La 30 si Β de ani, Giuseppi si Giuseppina sunt deja maturi intelectual, traiesc impreuna in ciuda barfelor din Buzetto, si isi vad de ale lor, preferand o viata singuratica. Ambii au un umor de neegalat, sunt foarte spirituali, lucru vizibil din putinele scrisori care au ramas dupa ce au decis de comun acord sa distruga corespondenta lor.

Cand Verdi pleca la contractele de opera de-aiurea prin Italia sau Franta, nu o lua pe Giuseppina cu el, ca sa se poata… concentra, chestie care o stresa la maxim pe soprana, si ii scrie plina de oftica: Β “Draga vrajitorule, te cred ca ti-e dor de mine, si sper sa-ti fie si mai dor si sa te simti si mai rau ca suntem departe unul de celalalt, pana o sa-ti vina mintea la cap sa ma iei cu tine cand pleci, ca mor de plictiseala si urat singura acasa”.

Un alt aspect al vietii lui Verdi este omul politic Verdi. Pretuind foarte tare intimitatea lui, Verdi prefera viata retrasa din Buzetto, alaturi de Giuseppina. Totusi, este un mare patriot si om public, un fan al Resorgimento – renasterea italiana, iar prin operele sale (mai ales Nabucco), inspira Revolutia de la 1848. Dupa mai multe date istorice care vizeaza fragmentarea Italiei, aflam ca in 1861, Regatul de Piemont (atunci numit Regatul Sardiniei), condus de …mwell..rege (am uitat cum il cheama, e fiul regelui de Piemont care a sustinut unificarea regatelor Italiei in 1848 si abdicat o data infrant de austro-ungari – later edit: Victor Emmanuel de Savoy – familie regala ce va conduce Italia pana ina 1946) incepe sa unifice iar regatele italiene, cele mai multe votand pentru, iar statele papale sunt luate pur si simplu (mda, papa i-a excomunicat pe fraierii care voiau un stat italian liber …puii mei). Acest stat era condus de rege, dar unul dintre artizanii Italiei Unificate este Contele Camillo de Cavour, cel care mai incercase unirea si in 1848. Verdi este convins de catre Conte sa fie reprezentant in Parlament – chestie pe care Verdi o uraste si chiar ii scrie o scrisoare interesanta oponentului sau politic spunandu-i ca isi doreste foarte tare ca acesta sa castige, pentru ca el vrea sa stea linistit acasa.

Nu vreau sa discut despre Verdi ca artist – desi asta e principala sa sursa de venit si ii datoreaza viata linistita si mosiile, VERDI URA SA SCRIE OPERE. De ce? Pentru ca-l oboseau extraordinar, imi pare ca era genul de om care nu se apuca de scris decat atunci cand se apropia deadline-ul. Si chiar si asa, deadline-urile erau foarte stranse (in 20 de ani a scris 20 de opere, iar dupa ce si-a permis sa scrie numai cand voia el, in 30 de ani a compus alte 6 opere – chestie care probabil i-a lungit viata, dupa cum observa si Greenberg). Era mult de munca si mult de lucrat cu oamenii. Cand un autor era comisionat pentru o opera, el inainta pasaportul conducatorului teatrului unde urma sa se joace opera, fiind, practic, prizonier in acel Stat, pana se achita de obligatia sa. Mai mult, de multe ori, nici macar Verdi (ale carui opere se jucau pana si in America de Sud), nu putea sa decida ce interpreti urma sa aleaga Teatrul. Ca urmare, de multe ori era complet nemultumit de acestia. Mai mult, premiera La Traviata, una dintre cele mai valoroase opere ale lui Verdi, a fost un ESEC COMPLET. Verdi scrie ca nu stie daca din cauza lui sau a cantaretilor, desi ii avertizase pe managerii teatrului din Venetia (parca acolo fusese comisionata Traviata) ca acei cantareti nu se potrivesc deloc personajelor sale. Daaaar, in alta parte voiam sa ajung, si anume: la Un ballo in maschera, libret dupa o nuvela franceza (a lui Eugene Scribe), care trebuia sa se joace in Napoli. Numai ca, pe vreme aceea cel putin, cenzorii decideau daca un libret e acceptat sau nu. Guess what, povestea uciderii regelui Gustav al III-lea al Suediei a fost respinsa. Verdi went bunkers! πŸ˜› Nu mai avea timp sa schimbe libretul si oricum, modificarile cerute de cenzori erau prea mari – schimbat mai mult de o treime din libret. Si asta se tot intampla, si pentru ca Verdi era cunoscut ca revolutionar si nationalist, dar chiar si fara ca el sa incerce sa-i streseze pe cenzori cu vreo tema politica. Pe scurt, Verdi a fost primul (afaik) artist care i-a dat in judecata pe cenzori, pentru ca-i distrug opera. A angajat pe unul dintre cei mai tari avocati la vremea aceea si…a castigat! Libretul a fost al lui, sa-l puna in scena unde poate/vrea – asta s-a intamplat la Roma, in acelasi an, iar piesa a avut un succes rasunator – ca sa dea peste nas napoletanilor pretentiosi si limitati :d

Cenzorii cerusera modificarea personajelor, nedorind uciderea unui rege pe scena, a locatiei (nu la opera), a statului (nu Suedia), a titlului libretului si a numelor personajelor — plus cateva pe care nu le mai stiu. In pledoaria sa contra cenzorilor spune clar: “Uitati-va la libretul modificat: mai are numele la fel? NU. Mai are aceleasi personaje? Nu. Se mai pastreaza locatia? Nu. Se mai pastreaza intriga? Nu. Cenzorii imi distrug arta!” Si toti i-au dat dreptate πŸ™‚

Un nenea independent, cu o vointa puternica, spiritual, destept, neindurator cu incompetentii. A urat popii de mic, pentru ca nu l-au lasat sa cante in biserica, si l-a blestemat pe unul sa-l trazneasca Dumnezeu – popa care chiar a murit traznit de fulger cativa ani mai tarziu πŸ˜›

Nici nu vreau sa incep sa scriu despre opere si povestea din spatele fiecareia – poate in alt episod πŸ™‚

7 starbucks facts

Posted: December 15, 2010 in promote
Tags:

din cele aflate aseara, de la reprezentantii Starbucks:

1. ei nu cunosc retetele de cafele, cafeaua vine deja proportionata, din US

2. ei nu cunosc retetele de prajituri, le sunt livrate prajiturile de cateva ori pe saptamana de la un laborator din Bucuresti

3. granulatia cafelei conteaza (bine…asta stiam deja :P) cafeaua rasnita prea mare la ibric duce la o combinatie suspecta de apa fiarta si bobite de cafea; in schimb, cafeaua macinata prea marunt poate infunda espressorul

4. cafeaua buna, proaspata, are bobul un pic uleios; iar cand o prepari la espressor, procesul trebe sa dureze fix 7 secunde, a.i. espresso-ul sa iasa ideal: cafeaua are gust, se extrag complet uleiurile din bob, se simte gustul un pic uleios si, mai ales, nu apuca sa devina amara

5. zatzul de cafea este un ingrasamant foarte bun: te poti duce la Starbucks si lua o punguta de zatz, gratis: intentionez sa fac si eu asa, poate nu-mi mai decedeaza florile de glastra pe care le-am primit cadou; oamenii de la Starbucks sunt obligati sa iti dea cafea, daca tu intri in magazin, chiar si inainte de inceperea programului lor de lucru – ofc, daca ei au ajuns deja la munca πŸ˜›

6. “in spate” la Starbucks exista o multitudine de aparate si jucarele care indica foarte precis timpul si temperatura, pentru ca ei au foarte multe reguli si proceduri interne de pastrare a calitatii cafelei care necesita precizie in manipularea ei

7. laptele pentru cafea este schimbat la fix o ora, chiar daca nu s-a consumat complet cutia

— asta ca un fel de meeting minutes la intalnirea de aseara, “please feel free to add anything I might have missed” πŸ˜›

aah…si da, Julius a scapat niste cafea pe camasa πŸ˜›

l-am intalnit pe Julica!!!

Posted: December 15, 2010 in personal
Tags: , ,

Julius Constantinescu de la dailycotcodac si visurat. La Starbucks in Mall Plaza, la o cafea. Ajunsa acolo la 07:20PM, am constatat ca “intalnirea la cafea” era o campanie a celor de la Starbucks si ca mai multi bloggeri isi invitasera fanii la cafea: petreanu, chinezu, simona tache si andressa.- sper nu am ratat pe nimeni

Julius a avut 4 fani: 3 Cristine, toate lucrand in IT, si un Ionut, lucrand tot in IT. Noi am fost cei cu cele mai multe intrebari, comentarii, cei mai veseli si…ofc, cei mai dajtepti πŸ™‚ Dailycotcodac la putere! Julius a avut cei mai grozavi fani.

Echipa Starbucks a fost reprezentata de o tipa de la PR de la ei, Monica Soare, o tipa foarte de gasca, si de cineva de la magazinul din Plaza, o doamna care ne-a povestit lucruri despre cafea. O seara interesanta, cu cadouri de la Starbucks (pliculete de cafea si o cana de cafea) – sincer, speram sa fie mai generosi …dar tot e bine.

Ce pot sa zic despre personajul principal? hmm…pur si simplu genial. Julica mi s-a parut un tip foarte simpatic, cu un umor fin… nu stiu cum sa-l caracterizez mai bine, pentru ca nu am niste repere exacte de reactii sau comentarii, pot doar sa spun ca mie mi-a parut un nenea inteligent care sta la locul lui si ne urmareste zambind binevoitor pe sub ochelari… aproape ca-l treceam la capitolul geek si antisocial, cand da o replica din el de suntem toti pe jos de ras. Sper sa nu ma insel si sper ca aceasta sumara descriere a unui fan entuziasmat care ma aflu sa nu-l supere in vreun fel.

Pentru mine a fost o seara geniala si tiranul poate sa confirme ca i-am impuiat capul cu entuziasmul meu cand am ajuns acasa.

AAH : Si inca ceva, de care numai cei mai tari fani (adica aceia al lui Julica) s-au bucurat: Julica INSUSI ne-a condus acasa cu masina, pe fiecare!

Julica rulez ! >:)

Aaah: si Julius ne-a dat autograf pe revista dailycotcodac (primul/singurul? blog publicat si in forma tiparita) [Pt. Cristina cu Linuxul] si cei de la Starbucks ne-au filmat si ne-au facut poze. Vor fi publicate pe Facebook la Starbucks si daca le primesc, dau link.

astept vacanta

Posted: December 13, 2010 in personal
Tags:

Parca nu mai vine odata. Vreau sa stau in casa, degeaba. Ca si in acest week-end, sa citesc si sa stau in brate la tiran.

Ca stire extraordinara: tiranul si-a cumparat de capul lui… o CARTE! Si mai uimitor, chiar a inceput sa citeasca, iar acum stam in pat ca doi mosnegutzi, fiecare cu cartea lui ;)) I like it πŸ™‚

In rest, party de Craciun la firma la care lucrez, unde au cantat Les Elephants Bizzares, o super trupa romaneasca. Am tzopait de-am rupt. Tot aici am fost martora la manifestarea zicalei: fii atent ce-ti doresti, ca s-ar putea sa primesti. Tocmai ce spuneam unui coleg ca mi-as dori foarte tare un album al elefantilor, cand m-a lovit un album in ochelari. Baietii aruncau de pe scena cu CD-uri cu primul lor album, si unul m-a nimerit pe mine :d

M-a prins rau de tot Dune, si sper sa termin, sau sa ma pot opri, pentru ca se apropie deadline-uri pentru scoala, si nici nu am inceput sa scriu la lucrare…

Rais Photography

Posted: December 10, 2010 in promote
Tags: ,

http://www.raisphotography.com/en/blog/fotografie-nou-nascut-album-maternitate-cmu

Raisa a realizat deja primul album cu bebelusi. Eu sper sa mai urmeze si multe altele, pentru ca talentul este evident πŸ™‚ Si ce mamica nu vrea super poze cu bebelushu’ inca din primele minute de viata?

upcoming cool stuff

Posted: December 7, 2010 in media-culture
Tags: ,

opera

Riyria Revelations

Posted: December 2, 2010 in media-culture, personal
Tags: ,

The Crown Conspiracy – first book – am citit-o ieri pe nerasuflate.

Acum urmeaza Nyphron Rising, cartea a treia. Sper sa gasesc timp pentru citit cat mai curand.

Later Edit:

Am citit si restul de carti publicate, acum mai astept cartea a 6-a, Percepliquis, care ar trebui sa apara in aprilie 2011.

Riyria Revelations are, deci:

The Crown Conspiracy

Crown-Conspiracy

Avempartha

Avempartha_Cover_364_5631

Nyphron Rising

Nyphron-Rising

The Emerald Storm

The-Emerald-Storm

Wintertide

Wintertide

Percepliquis

why don’t people work at work

Posted: December 2, 2010 in thoughts
Tags: ,

De la IBM, pe care as zice ca merita sa-i credem, de moment ce au bagat 600 milioane de dolari numai in cercetare anul asta…

Jason Fried vorbeste despre cum se intampla cu lipsa de productivitate, cand esti mereu intrerupt si cand, defapt, munca pe care ar trebui sa o faci contiguu, este segmentata si nu poti lua de unde ai ramas, o iei more or less de la capat.

Ce este defapt ceea ce ne distrage… “The real problems are the M&M: Managers and Meetings”. Daca aveti cateva minute, este interesant de ascultat.

http://www.ted.com/talks/jason_fried_why_work_doesn_t_happen_at_work.html

Avempartha

Posted: December 1, 2010 in media-culture
Tags: ,

The second book of the Riyria Revelations, Michael Sullivan. A venit gratis pe Kindle si nu stiam ca face parte dintr-o serie, cel putin nu pana am inceput sa patrund in poveste.

Royce (un elf de ~900 de ani) si Hadrian (defapt, imparatul pierdut al taramului stapanit de oameni), sunt in lumea de azi doi hoti. Mergand de-aiurea printr-un oras, afla ca o tanara ii cauta ca sa-i angajeze. O gasesc pe Thrace si afla ca satul din care vine fata e atacat de o bestie magica.

Pe aceasta bestie doar imparatul o putea ucide, iar nelipsita Biserica si oamenii ei profita de aparitie bestiei pentru a-l gasi si prinde pe imparat. Pe cei doi hoti ii ajuta vrajitorul Esra, care, la randu-i, vrea sa-l gaseasca pe imparat. El stie ca in apropierea celor 1000 de ani de la ultimul razboi cu elfii, razboi in care imparatul a disparut, elfii vor porni din nou razboi impotriva oamenilor si ca numai imparatul ii va putea mobiliza pe acestia sa lupte cu puternicii elfi. Bine, asta daca nu cumva Biserica il va gasi intai pe imparat.

Pana una-alta, cel putin in cartea a doua, tanara Thrace ucide bestia si se pare ca va fi incoranata imparateasca, o papusa a bisericii, cand, defapt, cartea lasa banuiala ca defapt Hadrian este urmasul liniei de imparati.

Avempartha_Cover_364_5631

“The secret is in the tower. The problem is the beast.
The answer is two thieves.”

Acum descarc prima carte, The Crown Conspiracy, sa vad si eu care si ce se intampla cu Royce, Hadrian si mai ales, cu vrajitorul Esra, protectorul imparatului, care a ramas un om aproape fara puteri, din cel mai puternic vrajitor al taramului omenesc, dupa ce…cineva, i-a taiat mainile.

Ah…si, da, de unde si pana unde a ajuns Arista, fiica regelui unuia dintre taramurile omenesti, sa invete vrajitoria de la Esra…