cartile si noptile

Posted: May 1, 2011 in media-culture
Tags: ,

Nedormite – noptile, that is.

Desi sunt cam in groapa cu task-urile si cu scoala, am intrat iar in transa. Cu cititul. Azi-noapte, sau ar fi mai corect sa spun azi-dimineata, m-am culcat pe la 5 jumate. Nici nu am simtit cum a trecut timpul. Ender’s Game, Speaker for the Dead – si, pentru ca povestea cu adulti nu a ajuns nici la 10% din povestea cu copii, am trecut la Ender’s Shadow. Povestea e paralela aceleia a lui Ender, e povestea lui Bean, secundul lui si strategul lui genial. Mie personal mi-a placut mai mult povestea lui Bean, poate si pentru ca el a luptat inca de foarte mic sa supravietuiasca, ci pentru ca la el problema s-a pus intotdeauna la un nivel de intelegere superior al aceluia avut de Ender. Nu zic ca Ender nu stia ce se intampla, dar sigur nu stia in mod constient. Bean e o constiinta separata, dar nu neaparat rece, e uman, pentru ca e gelos pe eroul povestii, dar il ajuta si il sustine, pentru ca reuseste sa judece ca nu e competitorul acestuia. Imi place rationalul lui Bean, faptul ca poate sa ajunga la concluzii adevarate pornind de la foarte putine informatii. Bean e un detectiv si un strateg.

Poate ca mi-a placut mai mult povestea lui Bean, pentru ca el e intotdeauna umbra eroului, neavand defapt niciodata parte de glorie, dar ajutand pe erou, din umbra, este fara indoiala unul dintre principalele motive pentru care Ender reuseste sa castige nu numai lupta cu Buggershii, dar mai ales sa treaca peste oroarea crimelor fara traume majore šŸ™‚

Si poate ca mi-a placut asa tare povestea umbrei lui Ender, si pentru ca in felul in care el era cel mai mic si gloria apartinea intotdeauna lui Ender, Bean nu a fost niciodata un erou, sau cel putin nu unul unanim cunoscut, precum Ender. Dar si pentru ca eu am putut sa inteleg mai bine povestea prin prisma unei constiinte oarecum mature, cea a lui Bean. Acesta a trait in strada, a stiut ce inseamna crima si moartea, si a privit jocul de copii din jurul lui Ender ca un om matur, indignat de mediocritatea profesorilor.

Cand citeam Ender, eu eram indignata vazand cat suferea eroul, tocmai ca profesorii erau incapabili sa vada ca in multe cazuri, Ender chiar nu avea nimic de demonstrat. Sau poate asa am vazut eu lucrurile atunci. Dar citind Ender’s Shadow, am primit personajul meu, cel din culise, cel care vrea sa stie, sa inteleaga, cel care intelege chiar mai mult decat i se da voie de catre profesori, cel care e judecator pentru ca intelege mai mult decat toti si care il ajuta pe erou pastrand secretul identitatii luptei pe care o jucau copiii pe simulator.

Bean e personajul care pune intrebari, intrebari pe care le pun si eu, si le-am pus mereu, dar pentru ca eu nu sunt Bean, eu defapt nu am facut nimic atunci sa schimb “scoala” in care eram.

Wasn’t this whole school set up in order to find and train the best possible commanders? The Earthside testing did pretty well — there were no real dolts among the students. But the system had overlooked one crucial factor: How were the teachers chosen?

Bean e constiinta care contra-balanseaza povestea. El ii arata si ii judeca pe cei care corup sistemul, pentru ca desi Ender ii cunoaste, el are rolul de a castiga razboiul cu extraterestrii. Razboiul lui Bean abia acum incepe, pentru ca razboiul lui nu e cu alienii, e cu insasi coruptia si problemele societatii umane.

Iar printre ele, prima e cea a promovarii falselor valori, inca de la inceputul vietii noastre ca oameni, coruptia de la chiar inceputul nostru ca fiinte sociale, de la educatia copiilor. Acolo incep problemele si minciunile, si acolo ataca prima data Bean, asa cum poate el la 5 ani, cu intrebari.

The seeming best. For Bean began to realize that the teacher’s evaluations were often colored by which students they liked the best. The teachers pretended to be dispassionate, impartial, but in fact they got sucked in by the more charismatic children, just as the other students did. If a kid was likable, they gave him better comments on leadership, even if he was really just glib and athletic and needed to surround himself with a team. As often as not, they tagged the very students who would be the least effective commanders, while ignoring the ones who, to Bean, showed real promise. It was frustrating to watch them make such obvious mistakes. Here they had Wiggin right before their eyes — Wiggin, who was the real thing — and they still went on misreading everybody else. Getting all excited about some of these energetic, self-confident, ambitious kids even though they weren’t actually producing excellent work.

La noi se intampla la fel si ajungem din rau in mai rau, numai ca din fericire/sau din pacate, miza nu e distrugerea rasei umane, ci doar a unei tari – Romania. Sau poate ca defapt miza e mai mare, pentru ca riscul in care suntem noi exista si in alte parti. Si nu exista intotdeauna o contra-putere care sa rezolve problema asta. Daca ma gandesc bine, poate ca problema nu e ca in Ender’s Shadow, cat mai ales ca in Foundation – moarte lenta prin lipsa inovatiei adevarate, prin promovarea demagogiei, a falselor valori. Asta frustreaza si sufoca creativitatea celor care chiar ar avea ceva de oferit umanitatii. Stiu, e dreptul fiecaruia sa lupte pentru el, iar daca aceia creativi nu o fac, too bad for them. Problema e ca poate unul dintre profesorii nostri “destepti”, unul dintre adultii nostri sau societatea in sine, sufoca la un moment dat un geniu care poate vindeca o boala, sau pe care care ne poate salva intr-un viitor de o mare amenintare. Poate nu societatea e cea care l-a produs pe Hitler, dar societatea a fost incapabila sa-l opreasca la timp. Societatea adesea a innabusit pe cei care ar fi facut bine, pentru a-i promova pe cei care fac rau, pentru ca sunt inclinati sa vedem raul, nu binele, si deci sa facem rau, in loc de bine.

De multe ori am vrut sa strig la profesorii mei (defapt, de multe ori am facut-o, de unde si dumele pe care le-am avut cu ei si pecetea de “are probleme cu autoritatea” care mi-a fost pusa in scoala).

Nu pentru ca eu nu ma puteam descurca in scoala, ci pentru ca vedeam ca altii mult mai buni ca mine erau dati inapoi. De fiecare data sar pentru ceilalti, eu cu gura mare, facand scandal, nu pentru pielea mea, cat mai ales a altora, care refuzau sa se apere – si de cele mai multe ori iese prost, pentru mine. Dar eu cred ca vinovatii nu sunt doar cei care fac un rau activ cuiva, ci mai ales aceia care stiu de acel rau, dar stau pe margine si se uita, lasii, cei care nu zic nimic, de teama ca sa nu iasa ei prost, asta e raul pasiv. Pentru ca cel care e las si nu opreste o nedreptate pe care o observa e la fel de vinovat ca si cel care produce acea nedreptate. Nu zic ca eu nu sunt asa, sunt de prea multe ori. Nu eu sunt eroul, eu mi-am gasit eroul. Toti avem nevoie de un erou.

I know Bonehead’s trying to turn you into a street crew, you pathetic losers. He can’t beat Ender in the battleroom, so he’s going to get a dozen tough guys to beat up one little kid. You all hear that? You know what Ender is — the best damn commander ever to come through here. He might be the only one able to do what Mazer Rackham did and beat the Buggers when they come back, did you think of that? And these guys are so *smart* they want to beat his brains out. So when the Buggers come, and we’ve only got puss-brains like Bonzo Madrid to lead our fleets to defeat, then as the Buggers scour the Earth and kill every last man, woman, and child, the survivors will all know that *these* fools are the ones who got rid of the one guy who could have led us to victory!

Advertisements
Comments
  1. Sim says:

    Eu am citit Ender’s Game si apoi am vrut sa continui dar nu am reusit. Am a doua parte acasa si m-ai convins, dupa examene ma apuc. Mi s-a facut dor šŸ˜€

    Pup!

    • @Sim: mersi, Sim šŸ™‚ Dap, pai nu toate mi-au placut, ci doar Ender’s Game si Ender’s Shadow – sau astea mi-au placut cel mai mult, ca sa zic asa šŸ™‚ Spor la examene!

  2. Ultimul citat provine din discursul pe care Bean l-a tinut in sala de mese in timp ce Bonzo si Ender se bateau la dusuri, nu?

    Pentru mine a fost momentul acesta mi-a displacut cel mai mult din cele patru romane din saga Shadow. De fapt nu exact momentul acesta ci ce se intamplase in seara anterioara in holuri: Bonzo si prietenii lui se pregateau sa-i dea o bataie lui Ender iar Ender si Petra erau ok cu asta pana sa-l vada pe Bean in mijlocul lor.
    A fost (pentru mine) momentul in care geniul, supraomul, a iesuat lamentabil nefiind in stare sa perceapa ceea ce pentru altii era clar ca lumea zilei: o bataie in public lasa cateva vanatai si calmeaza nervii, o bataie in “privat” se lasa cu consecinte grave.
    Stiu ca Bean a avut, de-a lungul romanelor, mai multe momente in care a ezitat, in care a gresit dar parca niciodata nu a fost atat de dezorientat (without a clue).

    Sper sa nu ma injuri pentru alta noapte pierduta šŸ™‚ : pentru ca probabil avem gusturi similare cand vine vorba de S.F. (si eu am citit seria Dune (incercand in rasputeri sa nu adorm in timpul Jihadului Butlerian šŸ™‚ ), Foundation, Ender’s Saga, Shadow’s Saga) imi permit sa-ti recomand unul din romanele mele preferate: Old Man’s War de John Scalzi (a aparut in Romania sub titlul “Razboiul Batranilor”).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s