Posts Tagged ‘oameni’

o zi de bucurie

Posted: September 25, 2009 in personal
Tags: , ,

Azi m-am trezit cu drag si spor la ora 6 jumate, sa merg la exam, sa ma fac doctoranda.  😛 Toate bune si frumoase, exceptand ora mult prea matinala, dar asta este, militarii se trezesc devreme, se pare.

Ajung ca o floricica la ATM, cei de la poarta nu au idee unde sa ma trimita, asa ca ma duc si eu spre locul unde imi depusesem dosarul. Norocul meu ca proful meu preferat, Ion Bica (nu gasesc link la CV, ca l-as publica cu mare drag), tocmai isi parca masina in curtea academiei. Merg la locul cu pricina, la examenul de engleza. Toata saptamana mi-am facut probleme, ca nu mai stiu engleza la un nivel bun, am facut teste online de gramatica and so on. Parerea mea: examenul de engleza de la ATM e unul mai degraba inchipuit…asa, ca sa nu se spuna ca nu dam examen de engleza 😛 dar ce mai conteaza. Apoi prezentarea despre mine si despre ce muncesc eu si …despre ce vreau sa cercetez :-b

Sunt acceptata si sunt bucuroasa. Astazi. Pentru ca din experienta altora, viata de doctorand la nenea Patriciu nu este una dintre cele mai usoare. Dupa toate interviurile si prezentarile in fata comisiei plictisite 😛 vine partea cu alergat dupa profesorii-membri, sa ne semneze actele. Norocul meu ca celalalt coleg a terminat ATM, si ii e usor sa caute pe cei 5 semnatari ai actelor de acceptare.

Cu chiu cu vai strangem toate semnaturile. La ultimul dintre profesori, stau cu colegul pe hol. El in fata usii, eu ceva mai departe, pe holul gol si galben, cu peretii vopsiti in crem si putin cam deprimanti. Imi amintesc de liceu, de aceiasi pereti goi si de un crem murdar, care ne facea sa spunem ca Bratianu (asa se numeste colegiul) a fost candva spital de nebuni – si ca geamurile mici sunt puse atat de sus, pentru ca “locatarii” lui se nu se arunce.

In fine…intra tipul la profesor, cu foile la semnat. Profesorul cred ca se uita pe foi, pentru ca intreaba “Cristina … . Asta ce a terminat?” Colegul: “Cibernetica, in ASE”. Replica profesorului se aude ironica: “Deci este straina de cauza”. Ma amuz de parerea domnului profesor universitar si ofiter in Armata Romana. Colegul meu iese cu proful pe hol, unde ma uitam spre usa cu o privire hazlie si amuzata. Omul sta cateva clipe cu gura deschisa, apoi se repede: “Domnisoara! Sa va ofer o cafea? Pana terminam noi aici… Sau un ceai?” Refuz. “Avem apa minerala si plata…” Plec cu colegul meu, amuzata de faptul ca mai nou sunt “Straina de cauza”…care cauza, nu stiu. Poate cauza de a fi femeie…sau aceea de a fi terminat o facultate “de balet”…sau aceea ca unul dintre cei mai respectati profesori universitari din ATM a “indraznit” sa creada ca o femeie care a terminat o facultate de balet este o tipa super smechera pe chestii tehnice si poate face un doctorat alaturi de ingineri care lucreaza in Armata?

Advertisements

Un articol cu acest nume aparea azi in Cenusa de Trandafir. Uimitor, articolul e scris de un barbat. Si, UIMITOR, acesta vorbeste despre femeie cu capul pe umeri, care tine la sanatatea ei, care nu se arunca dupa orice, doar pentru ca asa zice “moda”…samd.

Mi-am amintit de discursul de 8 Martie tinut in compania in care lucrez de Country Managerul nostru. Initial mi s-a parut nerealist. De ce ar veni un barbat sa-mi tina mie discursuri despre ce misto e sa fii femeie? Come on… Sa vada el intai cum e sa ai PMS, apoi sa vina sa ne povesteasca ce cool e sa fii femeie. Apoi, lucrand mai aproape de omul asta, mi-am dat seama ca un barbat inteligent, puternic, bun afacerist, sot si tata, gandea intr-un mod matur “perfectiunea” unei femei.

Ne-a spus atunci ca o femeie nu e realizata, daca nu atinge un nivel superior pe toate/mai multe planuri. Un barbat poate fi realizat profesional si avea o viata sentimentala aleatoare, el tot e respectat si admirat si ii e bine si se simte bine cu el insusi… (Ma rog…aici intra in discutii mai multe chestii). La femei nu e asa. Sau nu la cele care vor cu adevarat sa se realizeze. Nu e de ajuns sa fii super tare pe plan profesional, sa fii cea mai buna din echipa intr-un domeniu dominat de barbati. Trebuie sa fii la fel de reusita si acasa. Sa ai o familie, sa te bucuri de ea…etc. La fel, un barbat cu burta nu e o tragedie, dar o femeie cu burta… And the examples can continue.

O femeie e realizata (IMHO) daca reuseste pe mai multe planuri. Trebuie sa fie printre primii, de ce nu prima? pe plan profesional, acasa trebuie sa spele, sa calce, sa faca curat si mancare, trebuie sa aiba o viata sentimentala echilibrata si sa fie satisfacuta, trebuie sa aiba grija de sanatatea ei, trebuie sa faca sport, sa se mentina intr-o conditie fizica buna, sa arate bine, sa se culturalizeze, sa tina legatura cu prietenii etc. Trebuie. trebuie…trebuie. E greu si uneori extenuant. Dar eu cred ca “the easy way out” nu inseamna o femeie puternica si nici realizata.

Tot asa de tare m-a surprins parerea tipului din articolul CDF, pentru ca e mai greu ca oamenii sa realizeze cat de greu e sa fii “perfecta”. Nu as numi perfecta un fotomodel. Acea femeie a fost ingrijita toata viata ei. E usor sa fii “perfecta” in momentul in care esti rasfatata non-stop, daca in fiecare zi ai program de sala cu antrenor personal si cosmeticiana personala profesionista. E usor sa fii “perfecta” daca toata viata nu ai avut griji si nu ai pierdut nopti ca sa inveti cum functioneaza nush-ce tip de procesor sau sa configurezi servere. E foarte usor sa fii perfecta cand nu ai stiut niciodata cum e sa nu ai bani de paine sau sa iti pierzi parintii. Vad o femeie “perfecta” in acea femeie care a reusit sa isi cladeasca o cariera, prin fortele proprii, care stie cum e sa ai greutati si a reusit sa treaca peste multe. Deasemenea, aceasta femeie nu a uitat sa rada, sa colectioneze jucarii, stie sa poarte o rochie si sa iasa cu prietenii, apreciaza viata, nu e perfecta ca fizic si nici ca intelect, dar are foarte mult bun-simt si face si stie din toate, cu moderatie si echilibru. Pentru ca in lumea asta a exceselor, perfectiunea e sa fii in stare sa ai un echilibru.

facts for today

Posted: June 17, 2009 in thoughts
Tags: ,

1. Am “reparat” ipsec-ul, therefore, I am quite happy – saru’mana lui monsieur, si-a luat o bila alba;

2. Fost la sala, alerga juma’ de ora => tonus bun, in sfarsit: 50 kg;

2′. Am auzit si eu pe un barbat sa spuna dezamagit dupa ce a vazut-o de aproape (nush cat de machiata era) ca Eva Kent e “urata rau, frate; baga-mi-as picioarele”; nu, tipul nu e gay, si arata al naibii de bine (imho si nu numai);

2”. Lui Alex Ceobanu ii place Jung si de acum va fi mai atent la operatorii care folosesc Linux 😛  ;

3. M-am saturat sa trag si sa ma rog de oameni sa faca diverse chestii – de obicei bune pentru ei; Imi plac oamenii pasionati, care isi fac treaba bine si fara sa ii tragi de maneca non-stop; mi-e sila sa fac asta; note to myself: never become a manager.

Leti meu s-a maritat

Posted: June 14, 2009 in personal, thoughts
Tags: , ,
Cu un tip super super super misto. Vara asta, doua perechi minunate se casatoresc. Dar Leti meu si sotul ei
sunt super tari. O nunta la care au mers amandoi spre biserica – si au intarziat – amandoi:P, popa voia sa-i
anuleze.
Ajunsi acolo, i-a intrebat popa “unde va sunt nasii?” astia mici: “nu stim” + rasete. “Lumanarile?
Vinul?Verighetele?” “Nu stim” + iar rasete. Popa i-a “sfatuit” prieteneste sa fie si ei un pic mai stresati,
ca prea erau pusi pe sotii.
La restaurant ei s-au ocupat de tot, astfel incat sa aiba o nunta non-conformista si haioasa, la care
oamenii sa se simta bine. Pot spune ca nici prin cap nu mi-a trecut sa vin in rochia fitoasa neagra, marca
Dika. Cu atat mai putin sa ma astept la personaje cu aere in cap sau la o seara lunga si plictisitoare.
Cei doi, ca niste ingineri mesteri ce sunt, au invatat cu “Complete Idiot’s Guide” – sau de pe YouTube, sa
faca Origami, asa ca am avut parte de pisici si statuiete din hartie, care chiar aratau profi. Mai mult, nu
am avut parte de florile false si plictisitoare de pus in piept — am avut clipuri cu 2 pisici: L si C – de
la initialele mirilor.
Mai mult: muzica a fost GENIALA. In afara meselor, ringul a fost tot timpul plin. Playlist-ul a fost ales de
ei. Si, cum sunt roackeri de-ai mei, in pauzele de masa aveam HIM sau Metallica. I LOVE THESE GUYS!

Cu un tip super super super misto. Vara asta, doua perechi minunate se casatoresc. Dar Leti meu si sotul ei sunt super tari. O nunta la care au mers amandoi spre biserica – si au intarziat – amandoi 😛 , popa voia sa-i anuleze…

Ajunsi acolo, i-a intrebat popa “unde va sunt nasii?” astia mici: “nu stim” + rasete. “Lumanarile? Vinul? Verighetele?” “Nu stim” + iar rasete. Popa i-a “sfatuit” prieteneste sa fie si ei un pic mai stresati, ca prea erau pusi pe sotii.

La restaurant ei s-au ocupat de tot, astfel incat sa aiba o nunta non-conformista si haioasa, la care oamenii sa se simta bine. Pot spune ca nici prin cap nu mi-a trecut sa vin in rochia fitoasa neagra, marca Dika. Cu atat mai putin sa ma astept la personaje cu aere in cap sau la o seara lunga si plictisitoare.

Cei doi, ca niste ingineri mesteri ce sunt, au invatat cu “Complete Idiot’s Guide” – sau de pe YouTube, sa faca Origami, asa ca am avut parte de pisici si statuiete din hartie, care chiar aratau profi. Mai mult, nu am avut parte de florile false si plictisitoare de pus in piept — am avut clipuri cu 2 pisici: L si C – de la initialele mirilor.

Mai mult: muzica a fost GENIALA. In afara meselor, ringul a fost tot timpul plin. Playlist-ul a fost ales de ei. Si, cum sunt roackeri de-ai mei, in pauzele de masa aveam HIM sau Metallica. I LOVE THESE GUYS!

PS: Dansul mirilor (sau cum se cheama “oficial” dracia) a fost pe muzica lui Frank Sinatra, Love and Marriage (da, aia din Familia Bundy) 😛

pentru prieteni

Posted: June 13, 2009 in thoughts
Tags: , ,

Pentru ca sunt una dintre perechile cele mai reusite pe care le cunosc, care a trecut printr-o multime de lucruri in cei 8 ani de cand sunt impreuna si care s-a decis sa dea cu semnatura la primarie, vara asta.

Ii puteti vedea la http://andrasieduard.ro/wedding

penibil

Posted: May 28, 2009 in thoughts
Tags: , ,

Citeam pe Catavencu, cele mai noi articole. Unul dintre ele arata cum pitzi Monica kkkk Columbeanu a mers frumusel la shopping pentru dragul el iubit sot, ca doar, nah, din dragoste s-a maritat ea…sau asa sustinea acum ceva vreme 😛

Mi-a placut articolul lui Bendeac, in care o invita pe “doamna” Columbeanu sa-si bage ceasul (cumparat pentru sotul ei …iubit – de 60k euros…ceasul, nu “Iri”) in …partile dorsale. Iar ca sa-l citez:

EU ii transmit atat : Draga Monica, in numele profesorilor cu salarii intre 700 si 1500 de lei, in numele medicilor cu salarii intre 800 si 2000 de lei sau in numele actorilor cu salarii intre 540 si 1200 de lei, TE INVIT IN EMISIUNE CA SA-TI BAGI IN EXCLUSIVITATE CEASUL IN CUR…

VA PUP, VA IUBESC si VA RESPECT!

Eh, fiecare se descurca cum poate, nu? Sustin aceasta idee. Dar, felul in care ne descurcam arata si la ce nivel de moralitate/civilizatie/cultura ne gasim. Noi, ca societate, ca oameni, ca tara samd. 

Pana la urma, profitorii la putere! Nu? Profesorii, medicii, artistii…ce pana mea? Cine are nevoie de educatie? Sanatate? CULTURA???

—si dau Parazitii mai tare, in timp ce astept…cu NERABDARE…sa mi se aprobe permisul de munca in Australia— Adi Pircalabu – here I come! 🙂

duminica dimineata

Posted: March 15, 2009 in thoughts
Tags: , , ,

Pentru ca au venit ai mei parinti pe la mine si au luat-o si pe bunica. Si, cu toata bucuria de a-i vedea, nebunia care se isca de fiecare data cand ne vedem ma scoate din ritmul meu de duminica dimineata.

“Ti-am adus lenjerie de pat cu Formula 1, ca stiam ca-ti place” ->”Da, mersi, o sa o pun pe pat data viitoare” ->”Hai, mami, desfa-o sa vezi cum e” -> “Nu acum, ca nu e loc, hai sa aducem fotoliile”

meantime: “Vreti cafea??!!” -> noi, tare, in cor: “DAAA!!!”

“De ce tipa?…Hai, mami, ca desfac eu lenjeria. Sa vedeti ce frumoasa e, o am de la fina ..” -> “Nu o mai desface acum, ti-am zis” -> conversatie care dureaza, sisific, inca vreo 5-6 replici, iar rezultatul este o lenjerie de pat imensa, intinsa pe covorul din camera.

Apoi cafea, zahar, frisca, la ibric sau la filtru sau la expresor, fotoliile din piele noi, unde le asezam, cum le asezam, aruncam sau nu biroul actual, luam altul sau nu, ne mai place sau nu frigiderul sau luam altul, “ar trebui sa renovati si voi baia”. Iar ceea ce ma calca pe nervi de fiecare data este faptul ca mama atenteaza la pinguinul si la pisica si mai nou la perna cu Mickey&Minnie de la monsieur.

Nebunie, forfota, agitatie, nervi intr-o dimineata frumoasa de duminica, dimineata in care as fi vrut sa dorm mai mult de 7 jumate …ca in restul saptamanii si sa ma plimb prin Herastrau.

personality disorder

Posted: March 13, 2009 in thoughts
Tags: , , , , ,

“Ma indrept voios spre puscarie…pentru pedofilie”…ca sa-i citez pe clasicii in viata

La sugestia colegilor de munca, dupa vreo cateva crize de Juniper, Stoke, Sonicwall si xTreme si alte cateva aspecte de tip NDA, imi fac si eu test de personality disorder. Rezultatele (pe care nu le public aici) arata ca le pot spune lejer “medicilor” care m-au consultat pana acum : “v-am facut, fraierilor”.

Pentru a mentine o lista consecventa a preferintelor, pe toate domeniile, azi avem

Children of Bodom – Funny as Hell

si 

Carla Bruni – Tout le Monde

Interviu Interitus Dei

Posted: February 1, 2009 in media-culture, promote
Tags: , ,

Interitus Dei este una dintre putinele trupe de metal romanesti care au succes in afara tarii…sau, poate mai exact spus: au succes mai mult in afara tarii, decat in Romania. Nu voi incepe prin a-i numi pe componentii trupei, a prezenta albumele si asa mai departe, caci toate astea apar pe site-ul trupei: InteritusDei.ro. Tot ceea ce pot spune este ca ID e una dintre putinele trupe la care am ascultat albumele cap-coada, saptamani de-a randul, fara sa ma plictisesc si fara sa obosesc. ID compune si canta Doom/Gothic Metal, intr-o maniera plina de energie si dinamism, care nu te lasa sa stai pe scaun, la niciunul dintre concertele lor.

Ruhan Terente a fost dragut sa imi raspunda la cateva intrebari, prima mea tentativa de interviu 🙂

1. La multi ani, Ruhan! La multi ani, Interitus Dei! Cum ati sarbatorit de Revelion?

La multi ani, Cristina…cum sa sarbatorim fiecare pe unde a apucat, unii in familie, altii cu prietenii, samd.

2. Cum a fost anul 2008 pentru ID?… Eu una v-am dus dorul, nu am mai stiut prea multe despre voi. Se preconiza un nou album…?

Anul 2008 a fost unul linistit …a fost anul in care am stat si am repetat la greu pt ceea ce are sa urmeze in 2009, album nou, turneu in tara si in Europa, samd.
Da, se preconizeaza un nou album…de fapt la ora la care iti raspund acum la intrebari el a fost deja lansat in Germania pe data de 23 ianuarie in Dortmund
.

3. Vrem mai multe detalii despre album. Unde l-ati inregistrat, in ce componenta a fost realizat? Cine a compus, ce piese?

Detalii…hmm…albumul de numeste “IN MOTION…” contine 11 piese, piese la care am lucrat din greu sa le punem la punct si slava domnului ca timp sa le punem la punct am avut suficient, tinind cont cind a fost lansat ultimul material discografic.
Materialul a fost inregistrat in Sound of Steel Studio din Germania, studiou care de exemplu acum gazduieste Stratovarius…deci…super profesional si cu oameni de gasca, oameni ce stiu cu ce se mananca muzica de gen pt ca este un studiou dedicat genului METAL, componenta in care a fost inregistrat probabil ca multi o stiu : Bogdan Boeru – bass & voce; Adrian Galu – voce; Ruhan Terente – chitara; Cristi Tentu – chitara; Marian Mihaila – tobe.
La intrebarea cine, ce a compus si de ce…as vrea sa descoperiti singuri raspunsul pt ca toate detaliile sunt pe coperta materialului…

4. Ne e dor de voi? Pe cand un concert in Bucuresti/Romania?

Pai nu mai e foarte mult pina ne vor vedea…deocamdata va pot da doar o singura data : 24 februarie Bucuresti Clubul Preoteasa – Lansarea oficiala si in Romania a materialului “IN MOTION…”…asa ca ne vedem acolo.

5. Ce planuri aveti pentru 2009? pe plan muzical si personal?

Planuri pe 2009 ar fi foarte multe numa’ ca trebuie sa vedem si in ce masura ele pot fi puse in practica. Deocamdata ne gandim sa punem la punct un turneu de promovare a albumului “IN MOTION…” prin Romania si sa atingem cit mai multe locatii, in paralel trebuie sa vedem cum facem sa iesim si cu un turneu european, dar asta probabil ca o vom lua in calcul undeva inspre mijlocul verii…cam astea ar fi planurile pe plan muzical.
Cit despre cele personale, fiecare din noi trebuie sa faca in asa fel incit sa nu le incurce pe cele ale trupei…deci…tot trupa iese pe primul loc oricum ai face :)…

Multumesc pentru timpul acordat si sper sa va vad curand in concert in Bucuresti. Vrei sa transmiti ceva fanilor cu ocazia noului an?

Iti multumesc si eu pentru interviu si sa ne vedem cu bine pe 24 februarie in Clubul Preoteasa la lansarea oficiala a albumului “IN MOTION…”.
Celor care asculta INTERITUS DEI le urez un an nou asa cum vor sa fie si sa ne vedem cu bine la concerte…Stay metal!!!

So, for you all the Metal people out there! Interitus Dei is coming back to Romania!!!

Dupa cum promiteam intr-un post anterior, vin cu poze de la balul mascat organizat de Casa Piratilor. Balul a fost organizat pe 1 Ianuarie, a doua seara de “Revelion”, iar in rolurile principale au fost copiii costumati in pirati, zane, fluturi, pisici si alte animale. Eu am avut cornite de ren si un nas rosu care lumina cand era “montat” (multumesc, Oana).

Azi e si ultima zi de stat la munte, de dormit bine si fara griji si de mers la sanius; de maine revin la nebunia din capitala si la ale mele. Cam scurta vacanta asta, parca mi-as fi dorit mai multe zile, mai mult timp de hoinarit, de pierdut timpul razna la TV sau citind pe canapea…sau facand alte chestii interesante 🙂

Nu stiu daca sa inchei postul asta intr-o nota optimista sau realista…scurta evadarea asta. O sa-mi amintesc cu placere si o sa-mi fie dor de vinul fiert de pe partia Bodgan, de saniusul in urma caruia am vanatai pe spate, de frecatul cu zapada mancat de la monsieur (asta pentru ca l-am lasat eu, ofc :P), de kurtos-ul cu zahar mancat pe apucate in masina, de aerul rece si puternic care m-a facut sa mananc de vreo 2-3 ori mai mult decat as fi mancat in mod obisnuit, de somnul pana la orele 11-12, de peretii pictati tematic ai Casei Piratilor, de kinder-ul din camera vecina, Rebeca, cea care ne trezea mereu la ora 9 dimineata, pentru ca isi striga parintii, de prietenii cu care ne beam cafeaua de dimineata (orele 11-12), de balul mascat si de oamenii simpatici de aici… Deja mi-e dor de peisajele minunate de aici, copacii incremeniti sub zapada, dealurile si vaile albe si, mai ales, de sentimentul ala de hai-hui si de pornit in aventura.

Sper sa scap cu bine de urmatoarele luni, sa iau o pauza si, poate, sa plecam iar pe undeva cateva zile. Cred ca avem nevoie…